După ce sovieticii trimiseseră primul satelit în jurul Terrei, miza era acum prima ființă vie. Cățeaua care avea să devină primul cosmonaut a fost găsită hoinărind pe străzile Moscovei. Oamenii de știință sovietici au ales câini vagabonzi deoarece au considerat că aceste animale erau deja obișnuite cu condițiile dificile de viață, inclusiv ger și inaniție. Pentru a o adapta la condițiile de zbor din naveta Sputnik 2, a fost introdusă progresiv în cuști mai mici. Acest lucru a determinat dereglări ale bioritmului. Laika era oricum pe un drum cu un singur bilet, doar dus. Pentru Partidul Comunist era important să fie primii care duc o ființă vie în spațiu, astfel încât nu le-a păsat de soarta animalului. Oamenii de știință nu au fost lăsați să ia măsurile necesare pentru a o aduce pe Laika teafără înapoi.

           În dimineața lui 3 noiembrie 1957, naveta Sputnik 2 cu Laika la bord a decolat. La momentul de maximă accelerație, respirația pasagerei a crescut chiar și de patru ori față de normal. Senzorii au arătat 103 de bătăi pe minut înainte de lansare și 240 la începutul accelerării. Toate datele indicau stresul deosebit la care era supusă Laika. La aproximativ șase ore de la lansare, Laika moare datorită defecțiunilor la sistemul de răcire.